Moriko`s Room

-Tatal tau nu stie ce inseamna "a regreta"..mereu a decis pentru tot poporul..iar cine ii incalca legea..e pedepsit prin moarte..
Toma statea foarte relaxat.
-Prefer sa mor decat sa mai asist la una dintre alegerile lui stupide..

Ma incrunt.
-Nu vorbi asa despre tati!

-Stii ca spun adevarul despre el..cand ti`a fost ultima oara alaturi?..cand a spus ca e mandru de tine?..cand ti`a spus ca te iubeste?
Toma se incrunta.
-El nu are sentimente fata de nimeni si nimic..nu stie ce e aia dragoste..

Il arunca pe Toma.
-P-pai...nu-mi pasa! E tatal meu si il iubesc!

Toma se ridica cu greu de la pamant.
-De aceea..tot poporul se teme de el..as vrea sa moara..
Eram ascunsa dupa un stalp in sala tronului.
-Opritiva! *lacrimeaza*

Imi strang pumnii si lacrimez.
-Tati e cel mai bun! Fara el nu am fi aici nici unul! Nci macar tu! Ne-a dat o viata tuturor...ne-a ajutat sa supravietuim..dar nu stiti sa apreciati!

-As prefera sa fiu mort decat sa am un creator ca el..
-Am auzit destul..
-Moriko-chan.
-Sunt nevoita..sa apelez la puterile mele..
Ma transform fara sa vreau.
-Acum veti simti..ce am simtit eu..*rade sadic*

Ma uit urat.
-Dar n-ai nici o legatura cu cearta noastra!

-Serios?..nu am..?..
Imi transform mana in pistol.
-Am aflat ca tatal tau mi`a omorat familia..
Imi indrept mana spre el.
-Au omorat poporul vampirilor..era normal ca el sa`i omoare..tata mi`a spus..

Ma uit urat.
-Si totusi sunt inca aici parintii tai si poti vorbi cu ei. Daca tata nu ii lua aici, poate ca ajungeau in rai und enu mai avea nici o sansa sa-i vezi. Decat daca mori si tu...dar nu prea ai avea sanse de rai.

-Defapt..nici ei nu aveau..si au fost ucisi de el..pentru ca stiau ca daca ii va inchide cand erau in viata putea sa moara..
Ma incrunt si ma uit in ochii lui.
-Pentru ca ma foloseau pe mine..

Ma incurt.
-Iesi afara! ACUM! Am vrut sa te ajut dar se pare ca prietenia a disparut...oricum ce-ti pasa...du-te la parintii tai...

-cum spui tu

-Ma bucur ca ma aprobi.
Ma duc si ma asez langa tata.

-Si ce o sa faceti acum? O sa ne judecati?

-Nimic...vreau doar sa nu va mai vad..

Pocnesc din degete iar eu si Toma disparem.

-Ce ai facut Skillet!? L-ai lasat pe Toma sa plece..
-Si?..
-Du-te si adu-l acum!
-...
-Hai du-te odata!
-Nu vreau..
-Ce ai spus?!
-Nimic...

-Tare putere..*rade*..
-Multumesc..cat timp vom sta aici o sa fim in siguranta..
Ii intind un fel de mazga.
-Da`te cu asta..
-Miroase urat..
-Asta e si ideea!
-Oooo..inteleg acum..

-Cum te pot convinge sa-l prinzi?...
-Nu poti tata...te rog...
Ofteaza.
-Bine. Il voi lasa liber o saptamana. Daca se comporta frumos e eliberat, dar daca nu, atunci se intoarce aici.
-Mersi tati!

Ma uit in ochii lui.
-Moriko..imi cer scuze ca te`am bagat in asta..
-E in regula..*rade*

Ma concentrez si reusesc sa localizez locul unde s-au dus. Ma teleportez rapid acolo, iar dupa ce ii zaresc tip de fericire.
-Toma-kun! Esti liber!

Toma face o fata surprinsa dupa care zambeste si ma i`a in brate.
-Ai auzit Moriko-chan?! Sunt Liber!
Il strang in brate.

-Tata te lasa o saptamana sa vada cum te comporti..daca e ok esti liber definitiv, daca nu te intorci in celula. Dar cred ca va fi ok...*zambesc sincer*

-Sigur ca v`a fi ok..*rade*